Artistii&Arta

Lisip din Siciona-sculptor care a lucrat de-a lungul carierei sale mai mult în bronz preferând ca modele de transpunere figurativă mai mult personaje ce reprezentau atleţi.Lisip aduce noul în sculptură prin alungirea proporțiilor și realizarea canonului de 8 capete și jumatate. Tot el este cel care renunță pentru prima dată la vederea frontală, obligând privitorul să admire sculptura din mai multe unghiuri.Una dintre operele sale este și Apoxiomenos(Fig.1) ce reprezentă un atlet surprins într-un moment de relaxare după alergare curățându-se de nisip.Lisip pune în evidență oboseala atletului acumulată în timpul alergării lor, prin ploapele întredeschise, părul în dezordine și poziția relaxată a trupului.

Fidias - sculptor de origine ateniană, sau Creatorul de zei, aşa cum a mai fost numit. Acesta  a creat pentru plateeni statuia Athenei Areia(Fig.2), patroana lor. Opera ce era un colos de 8 m, avea corpul din lemn aurit, iar capul şi membrele din marmură de Pentelic.
Capodoperele care i-au adus însă celebritatea în statuara monumentală sunt: statuia lui Zeus, sculptată pentru templul de la Olimpia, şi cele trei statui ale Athenei: Athena Parthenos, Athena Promachos, Athena Lemnia.

Miron- sculptor grec  de la mijlocul secolului V  î.Hr. ce a lucrat aproape exclusiv în bronz. Deşi a făcut câteva statui de zei şi de eroi, faima sa se baza în special pe reprezentările de atleţi, în care a dat dovadă de spirit revoluţionar prin introducerea unei mai mari cutezante a posturii şi a unei armonii superioare.

Cele mai celebre lucrări ale sale conform lui Plinius au fost o vacă, apoi atletul Ladas şi un aruncător de disc, “Discobolul” (Fig.3). Atletul e reprezentat în momentul în care întide la maxim mâna în spate cu discul, pregătindu-se să-l arunce folosind toată greutatea corpului său. Criticii din antichitate spuneau despre Miron că, deşi reuşea în mod admirabil să dea viaţă şi mişcare figurilor sale nu reuşea să redea emoţiile.

Policlet- sculptor grec ce s-a făcut remarcat prin operele sale în care dominau echilibrul, ritmul şi perfecţiunea detalilor anatomice. Cele mai representative opere ale sale au fost: Lancierul, Diadumenos(Fig.4), Amazoana răpită. Capodopera lui Policlet o reprezintă însă statuia Herei din aur şi fildeş, dar care din păcate a dispărut.  S-au păstrat de-a lungul timpului doar schiţe ale lucrării ce erau reprezentate pe monedele din Argos.

Benedetto Antelami( Parma 1178-1230) sculptor şi arhitect italian, considerat unul dintre cei mai important reprezentanţi ai perioadei sale. Lucrările sale în stil roman cu figuri lungi, compoziţie compactă erau populare în Parma către sfârşitul secolului al XII –lea.  Catedrala oraşului e ornată cu Crucificarea şi Coborârea de pe cruce, un remarcabil basorelief  din marmură. Antelami a fost probabil şi constructorul baptisteriului, care e decorat cu 14 dintre statuile sale alegorice.

Coborârea de pe cruce (Fig.5) este un basorelief  în stil clasic bine conturat, observabil în special în  faldurile veşmintelor fiecărui personaj. Felul în care Antelami tratează îmbrăcămintea relevează influenţa puternică pe care sculptura clasică, încă vizibilă în Italia, a avut-o asupra operei sale. Aici, linile veşmintelor adaugă senzaţia mişcării unei compoziţii altfel nemişcate. Proporţile nenaturale ale figurilor,  de exemplu mâinile şi picioarele mari neîndemânatice nu distrag atenţia de la impresia generală a lucrării. Ele adaugă în schimb un element uman acestei piese sumbre ce reprezintă o portretizare pătrunzătoare a scenei Coborârii de pe cruce.

Andrea Pisano-( Pisa- 1295-1348) sculptor italian ce a fost întâi bijutier. Principalele sale lucrări au fost executate la Florenţa, iar formarea stilului său matur se datorează mai degrabă lui Giotto, decât propriului său maiestru. Dintre cele trei uşi de bronz ale baptisterului florentin, faimoase în lumea întreagă cea mai timpurie, cea din partea sudică (Fig.6) este opera lui Andrea. A lucrat la ea timp de mai mulţi ani şi a instalat-o în cele din urma în anul 1336, aceasta este formată din mai multe panouri în 4 părţi- cele opt din partea de jos conţin reprezentări ale Virtuţilor, iar restul scene din viaţa lui Ioan Botezătorul. Catedrala mai conţine şi alte lucrări esenţiale din viaţa artistică a lui Andrea.  În 1347 a fost numit arhitect la Catedrala Orvieto care fusese deja proiectată şi începută de Lorenzo Maitani.

Lorenzo Ghiberti -( Florenţa 1378-1455) sculptor italian, a învăţat meseria de bijutier de la tatăl său Uboccione. În primele studii ale carierei sale, Ghiberti a fost cunoscut ca pictor de fresce. În Rimini a executat o frescă foarte apreciată pentru Palatul Suveranului Pandolfo Malatesta. Aflând că va avea loc un concurs de schiţe pentru a doua poartă de bronz a bapisterului, Ghiberti s-a întors la Florenţa pentru  a participat la această faimoasă competiţie artistică. Subiectul era sacrificiul lui Isaac, iar competitorii trebuiau să păstreze o anumită asemănare cu prima uşă de bronz a baptisteriului, executată cu aproape 100 de ani mai înainte de către Andrea Pisano. Dintre cele şase schiţe prezentate de artiştii italieni, cele mai bune au fost considerate cele ale lui Donatello, Brunelleschi şi Ghiberti. Lângă porţile baptisteriului se află cele mai importante statui ale lui Ghiberti, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Matei şi Sf. Ştefan realizate pentru biserica Orsanmichele. Cele mai importante lucrări ale lui Lorenzo Ghiberti sunt cele două porţi ale baptisteriului din Florenţa ce înfăţişează scene din Vechiul testament, Sacrificiul lui Issac şi Porţile paradisului (Fig.7).

Donatello- (Florenţa 1386-1466) sculptor italian ce şi-a început activitatea artistică în Florenţa ca bijutier. Şi-a urmat studiile  la Roma unde i  s-a încredintat şi o importantă comandă în marmură  pentru  David  dar şi o consolă, figură aşezată a Sf. Ioan evanghelistul.

Opere ale artistului: Opere statuare dintre Sf. Petru, Sf. Gheorghe, Sf. Marcu, statuile de marmură ale clopotniţei Catedralei din Orsanmichelle: Sf. Ioan Botezătorul, Habacuc şi Ieremia, basorelieful Festinul lui Ion. Cea mai mare realizare a perioadei clasice a lui Donatello e sculptura din bronz “David”(Fig.8), prima statuie nud a Renaşterii, bine proporţionată, superb echilibrată, sugerând arta greacă prin simplificarea formei şi totuşi realistă fără a tinde către proporţile ideale.

Andrea Del Verrocchio (Florenţa 1435-1488) bijutier, sculptor şi pictor italian. Ca pictor ocupă o poziţie importantă deoarece Leonardo Da Vinci şi Lorenzo Di Credi  au lucrat timp de  mai mulţi ani în atelierul său ca ucenici şi ajutoare. Cea mai cunoscută pictură a sa rămâne cu certitudine celebra lucrare Botezul lui Christos. Ca sculptor una din primele sale creaţii a fost un medalionul de marmură al fecioarei realizat deasupra mormântului lui Leonardo Bruni din Arezzo aflat în Biserica Santa Croce din Florenţa.

Opere ale artistului: Statuia realistă al lui David, Basoreliefurile de pe magnificul altar frontal din argint din bapisterul florentin- Decapitarea Sf. Ioan Botezătorul. Lucrarea “Învierea” realizată din teracota pictată, “Nesiguranţa Sf. Toma”- statuie în bronz

Principala capodoperă a lui Verrocchio a fost colosala statuie ecvestră din bronz a Generalului Veneţian, Bartolomeo Colleoni (Fig.9) care se află în Piaţa Sfinţilor Ioan şi Paul de la Veneţia. Calul e conturat cu un spirit şi o nobleţe minunată, iar postura sigură a marelui general combinând în mod perfect echilibrul cu absoluta detaşare şi siguranţă în şa, e o minune a maiestriei sculpturale. Verrocchio a fost considerat unul dintre cei mai mari sculptori dintre Donatello şi Michelangelo.

Michelangelo Bonarroti (Caprese 1475-1564) Termenul Michelangelo a ajuns să însemne  astăzi geniu. Şi-a manifestat talentul în sculptură, pictură, arhitectură, inginer de război şi poet. Şi-a început cariera ca sculptor în atelierul lui Ghirlandaio în şcoala fondată de familia De Medici, realizând numeroase lucrări: Bătălia dintre La piţi şi centauri, Madona treptelor. Ulterior a plecat la Roma, unde şi-a continuat activitatea artistică. Aici a realizat o sculptură ce-l reprezentă pe Bachus, iar în 1499 a terminat una dintre cele mai frumoase realizări ale sale, statuia La Pieta,(Fig.10)fiind o reprezetare perfectă a sacrificiului divin şi a frumuseţii interioare. O altă bijuterie arhitecturală este considerată şi Capela familei De Medici. Apogeul tinereţii lui Michelangelo a fost sculptura în marmură “David”, de 4,34 m înalţime acum aflată la Academia din Florenţa. Schiţată pentru prima oară în 1501 a fost terminată 3 ani mai târziu, şi a reprezentat o rupere de tradiţie prin faptul că l-a reprezentat pe David fără capul lui Goliat în mână.

În 1503 Papa Iulius al II-lea l-a convins pe Michelangelo să se întoarcă la Roma unde i-a comandat un maiestos mormănt pentru sine, dar şi alte monumente. Cu influenţe din clasicism, el se numară printre creaţile  pe care artistul le-a dorit monumentale şi reprezentative pentru întreaga putere şi încântare senzorială care dau marmurei nobleţea sa unică între celelalte pietre.

Gian Lorenzo Bernini-(Neapole 1598-1680) sculptor, pictor şi arhitect italian a luat primele lecţii de sculptură de la tatăl său, Petro Bernini, un artist mediocru. Primele creaţii ale lui Bernini dovedesc rarul său talent. David luptând cu Goliat creată la vârsta de 15 ani demonstrează exactitatea studiilor sale.

Opere: Faimosul baldachin din bronz aurit care se află deasupra mormântului sfântului Petru din Roma, Tronul Sfântului Petru şi mormântul binecuvântatei Ludovica Albertonii, Sculptura Sfântul Longinus ce reprezintă unul din cele patru stâlpuri de susţinere a baldachinului, Fontana dei Fiumi (Fig.11) .O altă lucrare realizată de artist este “Apolo şi dafne”.Artistul a construit şi Palatul Barberini considerat una dintre cele mai frumoase clădiri moderne din Roma. O altă lucrare se găseşte la Biserica Santa Maria della Vittoria  şi este reprezentată de faimosul grup Extazul Sfintei Tereza.

Alessandro Algardi-(Bologna 1598-1654) sculptor italian, şi-a început cariera ca pictor după ce a urmat şcoala Caracci. În 1640 a realizat prima lucrare în marmurî pentru Pietro Buoncompangni, o statuie colosală a Sf. Filip Neri, cu îngeri îngenunchiaţi lângă el. Alte lucrări care dovedesc marea lui îndemnare tehnica sunt: Statuia Sf. Petru, Monumentul lui Leon al XI lea, o statuie din bronz a lui Inocenţiu al X-lea şi cea mai cunoscută operă a lui Papa Leon al XI-lea respingându-l pe Attila(Fig.12). Aceasta reprezintă cel mai mare altorelief din lume, cele două figuri principale având cam 3 m înaltime.În 1650 a realizat 4 şeminee pentru Palatul din Aranjuez  şi figurile de pe Fântâna lui Neptun.

Andreas  Schluter-( Hamburg 1660-1714) sculptor şi arhitect german Andres  Schluter şi-a exercitat o mare parte din activitatea de sculptor la Varşovia, dar în 1694 a fost chemat la Berlin. Doi ani mai târziu a început planurile pentru reconstruirea Palatului Regal. Execuţia acestora a durat 7 ani, iar palatul a devenit un exemplu evident de stil baroc în Germania. În 1713  Schluter a plecat la Sankt Petersburg, unde a lucrat ca arhitect pentru Petru Cel Mare.

Principalele sale lucrări de la Berlin sunt: Monumentul marelui elector Frederich William (Fig.13), cele 21 de măşti de luptător pe moarte din curtea arsenalului, mormintele regelui Frederich I şi al soţiei sale şi amvonul de marmură din Biserica Mrienkirche.

Frederic Auguste  Bartholdi-(Colmar 1834-1904) sculptor francez ce a studiat cu pictorul Aryscherffer. Talentul viguros al lui Bartholdi se manifestase deja în statuia colosală “G-ralul Rapp” dezvelită în 1855. Pe durata lungii şi strălucitei cariere, artistul şi-a încercat mâna cu succes în diferite genuri.  Colmar, oraşul său natal posedă câteva exemple reuşite ale creaţiei sale, printre care se află “Bruat”, Monumetul lui Martin Schon şi tânărul viticultor alsacian. Monumentala statuie “Leul” din Belfort 1880 e una din cele mai bune lucrări patriotice ale sale.La fel şi faimoasa şi colosala“Libertatea luminând lumea”-Statuia Libertăţii (Fig.14) din New York 1886, dăruită de către Franţa Statelor Unite cu ocazia sărbătoriri centenarului libertăţii americane.

Hans (Jean) Arp-(Strasbourg 1886-1966) a fost sculptor, dar a lucrat și ca artist grafic, pictor și scriitor. Arp a fost unul din membrii fondatori ai mișcării dadaiste, la Zürich în 1916. Numeroase opere de artă ale sale sunt expuse la Muzeul de artă modernă și contemporană de la Strasbourg.Toată creatia sa,atât în sculptură cât şi ân literatură a fost ghidată de o sensibilitate  poetică exprimată în orice formă artistică.A aderat la Dadaism revenind apoi la arta concretă,respingând eticheta de abstractionism pentru creaţiile sale. Munca sa de creaţie a fost foarte fertilă în perioada de după 1940 când a sculptat mai multe statui ce i-au adus notorietate şi recunoastere după război.Opere:Evocation of a Form Human,Grorth,Feuille se reposant,Femme Paysage(Fig.15).

Continuare…